Băiete, încă un rând
Dacă săptămâna trecută în imagine apărea Ionuţ ,un om mult prea delicat pentru perioada interesantă în care ne aflăm şi pe care cu toţii o parcurgem care cum putem, iată că săptămâna asta avem parte tot de un Ionuţ. Ionuţ Burlan. Un actor robust pe dinafara la prima vedere, dar sigur la fel de zbuciumat şi contradictoriu pe dinauntru. La fel ca în musicalul Hipermarket în care am avut plăcerea să-l cunosc ca actor. „Dacă pentru o bucurie plăteşti cu 10 -15 neîmpliniri”, după cum spune chiar actorul, şi dacă pentru a reuşi să exişti într-o junglă precum e România, cea pe care o avem în momentul de faţă , eu unul nu pot decât să zic „băiete, încă un rând”. În completare vă recomand asta http://teatrulromanesc.wordpress.com/2010/04/15/ionut-burlan-actorii-romani-despre-teatru-cariera-si-viata/
Novacovici, care a împlinit 11 luni, s-a întors acasă sănătoasă tun şi cu o grămadă de cadouri. Dovada căruciorul plin de valize împins cu greu de junele tată, devenit de nici o săptămână adult. „De toate ne-au dat elveţienii pentru fată. A fost bine. Ne-au aşteptat cu translator şi ne-au dus la hotel. Ne-am bucurat tare mult când ne-am văzut fetiţa”, a povestit mama micuţei. Părinţii fetei stau într-o cămăruţă de câţiva metriu pătraţi cu restul familiei şi pentru că nu aveau posibilităţi să o întreţină au dat fetiţa în plasament. Pe motiv că fetiţa este bolnavă, a fost internată la secţia de distrofici, de aici fiind răpită. Acum, la întoarcerea în ţară, mama susţine că „fata este sănătoasă. Aşa ne-au spus medicii din Elveţia. Nu o mai lăsăm niciunde. O ţinem lângă noi”. De altfel, micuţa dolofană a dormit neîntoarsă cât părinţii au dat declaraţii presei. În urma anchetei s-a stabilit că micuţa a fost răpită de o femeie în vârstă de 39 de ani, originară din Satu Mare, care a fost arestată în Ţara Cantoanelor împreună cu soţul acesteia. Când a fost descoperită, Denisa avea deja documente elveţiene, „mama” declarând că a născut-o acasă. Poliţiştii români aşteaptă să primească de la elveţieni rezultatele audierilor de acolo pentru a încerca să stabilească modul în care a fost răpită fetiţa din spital, dar şi cum a fost scoasă din ţară. La această oră, sunt două dosare deschise – unul legat de răpire şi un altul care vizează cadrele medicale. Fetiţa şi părinţii au fost preluaţi la sosirea pe aeroportul „Traian Vuia” din Timişoara de poliţiştii, care i-au transportat până Giulvăz.
portavoce, s-a postat, astăzi de dimineaţă, în faţa unui cabinet de obstretică ginecologie de pe Calea Girocului din Timişoara. Au început să se roage şi să împartă fluturaşi trecătorilor din care puteai afla că „păcatele de moarte sunt contracepţia, sterilizarea, avortul, fertilizarea artificială” sau „cei care produc, distribuie şi promovează prezervativul sunt vinovaţi pentru aportul lor la diferite păcate cum ar fi păcatul trupesc, adulterul, contracepţia, etc”. Manifestele aveau ca autor şi editor asociaţia Pro Vita din Vetovo, Croaţia, lucru explicat prin faptul că „noi facem parte dintr-o reţea globală de luptă împotriva avorturilor”.
Robu, senator liberal şi rectorul „Politehnicii” din Timişoara, în cadrul unei conferinţe de presă. Comentând decizia Consiliului Judeţean Timiş de a reduce la 200.000 euro finanţarea către clubul de fotbal condus de Marian Iancu, Robu s-a declarat nemulţumit de faptul că nu s-a respectat ce s-a stabilit iniţial. „O asemenea abordare e fundamental greşită şi ne-ar face nedemni de înaintaşii noştri pentru că este neprincipial să nu-ţi respecţi angajamentele luate retroactiv”, a susţinut senatorul care a catalogat decizia ca făcând parte din „deciziile negative care se iau pornind de la hotărârile guvernului Boc. Avem tendinţa să mergem numai pe negativ, să reducem, să tăiem. Aceste gesturi provoacă psihoză în societate”. Întrebat de PRESSALERT.ro cum au votat consilierii judeţeni ai PNL pe această temă, Robu s-a încurcat în explicaţii „nu ştiu cum au votat. Au votat pentru reducere deoarece au trebuit să aleagă răul cel mai mic – să se dea măcar aceşti bani decât nimic”. Senatorul a susţinut că, în următorii ani, FC Timişoara ar trebui să ajungă să funcţioneze pe sistemul marilor cluburi şi să ajungă să aibă profit.
admise, Primăria şi-a dat seama că trebuie să spele mai des drumurile. Aşa că a trecut pompieristic la treabă. Astăzi a fost program de spălat strada în apropierea Pieţii Unirii. Trei munceau – unul cu cisterna, unul cu mătura şi unul cu furtunul- şi alţi trei păzeau-şeful de echipă de la Retim, un poliţist comunitar plus o duduie blondă cu geantă de la primărie. Când au început cu spălatul în capul străzii, primii intraţi în pâine au fost hinghierii de la ADP care s-au înfipt în maşinile ilegaliste. „Dar de ce nu spală ei noaptea? Că aşa ar fi normal. Aşa vin ziua, dau totul peste cap şi cum te prind îţi iau opt milioane”, comenta o contravenientă păţită. Mult mai relaxaţi erau spălătorii de la Retim „e bine. E de muncă, vine banul şi ne mai şi ne răcorim gratis”. În jurul lor, şeful de echipă dădea indicaţii ca să dispară şi ultimul fir de noroi de pe stradă. Tăcută, o doamnă cu geanta pe umăr privea concentrată la jetul de apă care mătura strada. A ieşit din transă doar când a văzut aparatul de fotografiat. A venit glonţ, întrebând ” de unde sunteţi, eu sunt de la Primărie”. După ce s-a lămurit, a revenit la misiunea sa de bază – păzitul jetului. Ca să nu se plictisească, mai schimba câte o vorbă cu poliţistul comunitar pe post girofar pentru maşina Retim-ului. După vreo oră de bronzat gratis, echipa de paznici a plecat mai departe pe urmele cisternei.
cu nonşalanţă că „diferenţa dintre mine şi domnul Prigoană este că eu nu am nici o afacere cu statul”. Parlamentarul portocaliu s-a făcut că uită 
să revizuiască ordonanţa de reducere a cheltuielilor bugetare deoarece discriminează persoanele din instituţiile de asistenţă socială faţă de puşcăriaşi. Asta pentru că în unul dintre articole se prevede că reducerea de 20% nu se aplică, printre altele, şi în cazul hranei pentru persoanele private de libertate. prin această prevedere, consideră semnatarii scrisorii, se discrimenează „alte categorii asistate social precum persoanele cu dizabilităţi – în special cele cu dizabilităţi intelectuale, fiind cunoscute drept un grup extrem de vulnerabil din punct de vedere social, copiii din sistemul de protecţie, vârstnicii care beneficiază de servicii sociale cu finanţare de la bugetul de stat. Reducerea cu 20% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, adăugată la diminuările de alocări bugetare operate la începutul acestui an prin adoptarea HG 23/2010 privind standardele de cost, pun în pericol dreptul fundamental la hrană şi la sănătate, sau chiar viaţă a persoanelor cu dizabilităţi din instituţii”. Laila Onu, director executiv al Fundaţiei „pentru Voi”, susţine că reducerile succesive de fonduri pot duce la revenirea la situaţia din anii 90. Din această cauză se solicită guvernului Boc ca alături de puşcăriaşi să fie exceptate de la reducerile cu 20% şi cheltuielile cu hrana persoanelor din instituţiile de asistenţă socială.
decizii ale guvernului Boc. „Este o porcărie ce se întâmplă. Se iau decizii pompieristice care apoi noi trebuie să le punem în aplicare. Se sfidează autonomia locală prin această conducere autoritară a actualului guvern. O să tragem consecinţele acestor decizii. Ne-am vândut la FMI şi la străini şi acum trebuie să punem în aplicare măsurile astea”, a susţinut Ciuhandu. Primarul Timişoarei a susţinut că va analiza cererea de reducere a personalului „după ce voi primi raportări de la fiecare compartiment. Şi aşa noi lucrăm cu mai puţini oameni decât avem în organigramă. Cu o leafă cu un sfert mai mică, credeţi că funcţionarii vor lucra mai bine?”. Nici în privinţa preluării spitalelor care urmează să fie transferate de la Ministerul Sănătăţii către municipalitate, Ciuhandu nu este mulţumit, anunţând că ” dacă nu se vor şterge datoriile, nu le vom prelua. Am un mandat în acest sens”. Deşi s-au mutat într-o clădire antistres pentru că „angajaţii au mai mult spaţiu şi se observă că lucrează mai relaxaţi”, angajaţii Direcţiei Fiscale au fost daţi peste cap de modificările de la Codul Fiscal, acum lucrându-se la adaptarea softurilor pentru noile impozite pe clădiri şi maşini.
Câmpina la care au participat cele 42 structuri de intervenţie ale poliţiilor judeţene şi „specialii” din poliţia Capitalei. Mascaţii au trebuit să treacă de mai multe probe – parcurgerea unei piste cu obstacole, cu finalizare prin tragere din mers; conducerea unei autospeciale, cu tragere din mers, finalizată cu tragere în poligon şi rezolvarea unei situaţii tactice complexe în mediul urban ( imobilizarea a şase terorişti adăpostiţi în două clădiri). În urma acestor probe, poliţiştii din Timiş s-au clasat pe primul loc, cu un punctaj dublu faţă de ocupanţii locului doi ocupat de Vâlcea, pe locul trei situându-se mascaţii din Bucureşti. „Aceste rezultate confirmă munca noastră de 13 ani, de la înfiinţare. Acum am învăţăm şi să ne bucurăm de roadele muncii noastre care se concretizează şi astfel. Acest rezultat ne obligă foarte mult pentru că este o cupă transmisibilă şi dorim să o păstrăm cât mai mult în Timiş. Locul într-un clasament al structurilor speciale de intervenţie nu e conferit de o cupă, ci de situaţiile din stradă, iar premiul este mulţumirea venită de la cetăţenii din Timiş, care ştiu că suntem pregătiţi oricând să-i protejăm” a declarat, pentru PRESSALERT.ro, comisarul Daniel Milincu, şeful Serviciului de Intervenţie Rapidă Timiş. De asemenea, mascaţilor bănăţeni li s-a acordat şi titlul pentru ,, cea mai bună reprezentare în timpul competiţiei”.
albastră. E durerea absolută, surprinsă genial de Adrian Pîclişan, acum cinci ani, când puhoaiele au măturat Banatul. În lacrimă ascunsă de femeia care şi-a dat birul puhoaielor s-au aşezat toate. Umilinţa domnilor care i-au spus că nu-i pot construi hotel sau că o să o scoată la capăt. Bucuria că a reuşit să-şi salveze fotografia de când râdea cu tot sufletul. Minciunile turnate din găleţi portocalii, galbene sau roşii că o să trăiască bine. Încrâncenarea de a merge mai departe. Speranţa că se vor ridica diguri în calea viiturilor. Durerea că uitarea este mai rapidă decât un tsunami. Şi-a purtat lacrima ascunsă-n tăcere. Acum, în căpătul celălalt de ţară, în Moldova, bătrâna noastră, multiplicată-n alte mii de forme încrâncenate ale durerii, a încremenit din nou. Cu privirea aţintită spre puhoaiele care-n o secundă i-a spulberat totul. Viitura i-a golit cinic şi cufărul din suflet, ducând cu apele-nvolburate speranţa. I-a mai rămas o singură alinare. O lacrimă.
pe tema amplasamentului viitorului Centru Regional Intermodal de Transporturi s-a încheiat cu o concluzie categorică – Remetea Mare. Vă reamintim că PRESSALERT.ro a dezvăluit, săptămâna trecută faptul că prin studiul de prefezabilitate şi ulterior prin cel de fezabilitate, Consiliul Judeţean Timiş a scos din joc varianta optimă la Remetea Mare, în urma acestei manevre soluţia ideală găsită fiind un amplasament din comuna Recaş. condusă de un primar pedelist. În urma unui studiu de fezabilitate plătit de Primăria Timişoara s-a dovedit că varianta cea mai viabilă este Remetea Mare, aici existând conexiunea cu aeroportul şi legătura cea mai apropiată cu autostrada. Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc, susţinător al variantei Recaş a cedat şi el în faţa indicatorilor economici, admiţând că soluţia Remetea Mare este cea mai bună. Proiectul urmează să fie realizat din fonduri europene, proiectul urmând să fie demarat după 2014, când CFR va putea să acceseze fondurile postaderare.
PRESSALERT.ro a intrat în posesia unei înregistrări audio în care un angajat al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş instigă reprezentantul unei firme la evaziune fiscală. Am reuşit să stabilim că vocea îi aparţine lui Ioan Boldea, şeful compartimentului confiscări din cadrul Finanţelor Publice Timiş, discuţia fiind purtată în urmă cu aproximativ două săptămâni. Dialogul a avut loc după ce Ioan Boldea a primit 560 lei, bani care reprezentau contravaloarea a două carcase de porc confiscate în urma unui control, dar nu a eliberat nici un document pentru sumă. Contactat telefonic, Ioan Boldea care este plecat în concediu a susţinut că „nu am luat bani de la nimeni. Nu ştiu despre ce vorbiţi”. Iată stenograma discuţiei:
Mihai Miza a depus la Judecătoria Timişoara o acţiune împotriva Aquatim prin care solicită să se constate că regia de apă este constructor de rea credinţă şi să aprobe demolarea clădirilor. Procesul a apărut pe fondul escaladării conflictului între Primăria Timişoara şi familia Miza pe tema despăgubirilor. După ce proprietarul terenului a fost plimbat de municipalitate cu o serie de propuneri nefinalizate, Miza a anunţat că nu mai acceptă schimbul de terenuri, ci vrea doar despăgubiri financiare. Administraţia locală a avut o ultimă tentativă de forţare a lucrurilor la şedinţa de consiliu local din luna mai, dar proiectul a fost respins. În aceste condiţii, astăzi, a fost înaintat un proiect de hotărâre prin care se decide „declanşarea procedurii de cercetare prealabilă privind expropierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafaţa de 15.329 mp, proprietatea lui Miza Mihai, pe care se află uzina de Apă nr.2 -4 a SC Aquatim SA”. Proiectul a fost, însă respins de consilierii locali, care au considerat că nu se poate pune în aplicare procedura de expropriere în această situaţie.
revistei „Şanse Egale pentru toţi”. Vă reamintim faptul că, ieri, PRESSALERT.ro a dezvăluit faptul că, în plină criză, direcţia din subordinea Consiliului Judeţean Timiş a tipărit revista în condiţii grafice deosebite, hârtia putând rivaliza cu cea pentru cataloagele de artă. Conform răspunsului transmis de DGASPC Timiş „primul număr al revistei a avut un tiraj de 865 exemplare şi suma totală plătită de DGASPC Timiş a fost de 7958 lei plus TVA”. Un simplu calcul arată că un exemplar al revistei a costat nu mai puţin de 10,94 lei. Tranşa pentru primul număr al revistei a provenit din bugetul alocat în 2010 pentru editarea acestei reviste – 18.400 lei plus TVA, dar care „va fi modificată în concordanţă cu prevederile OUG 55/2010 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice”.
protejaţiilor săi de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de a scoate o revistă de lux în an de criză
Investigaţii Criminale din IGP 
pe piaţă o revistă realizată în condiţii grafice de excepţie, care i-ar face invidioşi până şi pe autorii de cataloage de artă. Asta în condiţiile în care salariile angajaţilor de la Protecţia Copilului au fost diminuate invocându-se situaţia economică grea din acest an, şi s-au făcut inclusiv disponibilizări. Instituţia, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Timiş ţine la secret tirajul primului număr din acest an al revistei „Şanse egale pentru toţi” , cât şi cine a tipărit-o – aceste informaţii nefiind publicate, cum ar fi normal pe vreuna din paginile publicaţiei. Avându-l ca preşedinte onorific pe preşedintele CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc, revista adună o serie de articole autolaudative, presărate cu mostre de limbaj care aduc aminte de omagiile aduse înainte de 89 conducătorului iubit. „Recent, o echipă formată din domnul Adam Crăciunescu – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş şi doamnele Rodica Negrea – director general şi Aurelia Anciu – director general adjunct la DGASPC Timiş a revenit de la un schimb de experienţă efectuat în Franţa, în Departamentul Rhone. Aceast schimb de experienţă a avut loc ca urmare a protocolului de colaborare semnat în iulie 2009, între Consiliul Judeţean Timiş şi Consiliul General Rhone. Această convenţie este rezultatul unei lungi şi fructuoase colaborări între cele două regiuni”, aflăm din primul articol. Puţin mai încolo, citim că „pornind de la necesitatea restructurării centrelor de capacitate mare, care oferă servicii rezidenţiale persoanelor cu handicap, în conformitate cu Strategia Naţională de dezvoltare a serviciilor sociale, Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea persoanelor cu handicap, obiectivele generale al Ministerului Muncii şi Strategia DGASPC Timiş privind dezvoltarea serviciilor sociale, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a luat în consideraţie necesitatea restructurării actualului Centru de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Găvojdia, care adăposteşte peste 300 de persoane cu handicap”.
astăzi, dar şi la primăriile din judeţ. Întrebat de PRESSALERT.ro dacă în plină criză este nevoie de o astfel de revistă, preşedintele CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc a răspuns sec “altă întrebare”. Cum întrebarea s-a repetat, democrat-liberalul a replicat nervos “dacă îţi permiţi să-ţi ţii un site în an de criză, ne permitem şi noi această revistă”. Pesedistul Adam Crăciunescu, vicepreşedintele consiliului judeţean, a fost pe aceiaşi lungime de undă cu Ostaficiuc, declarând că “a fost prinsă în buget înainte să se ştie că este criză. A fost realizată mai demult”. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Timiş a susţinut că “pe agenda culturală a CJT din 2010 a fost alocată suma de 600 lei pentru revista celor de la Direcţia de Asistenţă Socială”. Deşi am solicitat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş o serie de informaţii legate de costurile tipăririi acestei reviste până acum nu am primit nici un răspuns pe motiv că “se lucrează la el”. În momentul în care îl vom primi, îl vom publica.
astăzi. Incidentul s-a petrecut în momentul în care Ostaficiuc s-a aşezat pe scaun. Piciorele fotoliului au cedat şi preşedintele CJT a dispărut sub masă. Secretarul instituţiei Petrişor Nădăştean şi vicepreşedintele Adam Crăciunescu l-au ajutat să se ridice, operaţiunea durând câteva secunde. „A filmat cineva?”, a fost prima întrebare a lui Ostaficiuc, în timp ce colegii de consiliu comentau amuzaţi „ăsta e un semn”. Scaunul capcană a fost imediat scos din sală, în timp ce preşedintele consiliului judeţean a replicat că „e o dovadă că trebuie să se schimbe ceva. Acum că mi-aţi tăiat picioarele la scaun să începem şi şedinţa”. Ostaficiuc a avut noroc cu fotoliul primit de la secretarul instituţiei, acesta rezistând sub greutatea primului om al judeţului.
obloanele trase – acesta este peisajul în vama Stamora Moraviţa. După ce a apărut ordonanţa cu două pachete de ţigări pe zi de turist s-a schimbat tot mersul. Viermuluiala de altă dată din faţa shop-urilor s-a mutat de partea cealaltă a dungii albe, în parcarea vămii sârbeşti. Nu că n-ar mai fi ţigări fără timbu, ci pentru că aproape toate duty free-urile-s închise. Din cauza de nerentabilitate în noua conjuctură, de datorii sau licenţe suspendate de Fisc. Plus că unele au ajuns să se judece şi cu primăria pentru datoriile de sute de mii de euro pe care le au de plătit. Oricum pentru livrările cu dedicaţie nu trebuie program fix. Chiar dacă acum pentru un cartuş dat unui traficant, duty-free-ul poate fi închis jumătate de an. E mai simplu de făcut aprovizionarea la sârbi. Că oricum ţigările-s ieftine şi 
afacerea rentează. După ce-şi fac plinul, traficanţii îşi fac cartierul general în parcare. Cei cu maşini. Tălpaşii se postează fix la trei paşi de dunga albă. „N-avem ce să le facem. În sub autoritatea sârbilor. Dacă ei îi lasă să stea, asta e”, explică un poliţist de frontieră. Jocul de-a şoarecele şi pisica continuă. Secretul – multă răbdare. Din când în când, apar poliţiştii sârbi care fac pe durii. Se răţoiesc la tălpaşi. Şi pleacă înapoi. Când se dă verde, se trece-n ţară cu ţigările ca la curse. „Eh, faptele alea s-au prescris. Cu legea asta nouă se schimbă treaba”, încearcă să ne convingă un vameş. Are şi dovada – câteva sute de pachete culese de prin bagajele călătorilor. La ieşirea din vamă, filtru cu rutierişti, jandarmi şi alţi vameşi. Supracontrol. Câţiva veterani ai contrabandei privesc amuzaţi „ăştia-s mai rău ca noi. Se feresc unii de alţii. Nu de altceva, dar fiecare-i cu şmenul lor”.
dupa nişte iepuraşi. Ce e cu el săptămâna asta? Mai nimic. Continuă în felul lui să vadă acolo unde mulţi nici măcar nu s-ar uita. Mai concret sau, de ce, nu mai alambicat. Dacă acum trei săptămâni filmul lui se derula alături de nişte iepuraşi urmăriţi de un caşalot, zilele astea el ruleaza în cap şi de acolo pe tavanul Papillonului un scurt metraj cu tot ceea ce simte. Frumos pentru unii, interesant pentru alţii, de neînţeles pentru mare parte din privitori, frustrant pentru cei ce nu au curajul. Ionuţ devine ce îşi doreşte şi o face într-un fel aşa de frumos încat sunt sigur că, într-o zi, dacă vom încerca puţin din nebunia lui, vom vedea, dacă nu peste tot, măcar pe alocuri, iepuraşi cu iarbă prin blană la braţ cu balene rasta.
