TIMIŞOARA UITATĂ Catedrala Mitropolitană, simbol al spiritualității bănățene. Care sunt secretele celui...

TIMIŞOARA UITATĂ Catedrala Mitropolitană, simbol al spiritualității bănățene. Care sunt secretele celui mai important edificiu din vestul țării

1
DISTRIBUIȚI

int.

În anii interbelici, Piaţa operei a fost închisă şi pe latura sudică, prin construirea catedralei ortodoxe, unul din cele mai monumentale lăcaşuri de cult ortodox din întreaga ţară. Până după primul război mondial şi Marea Unire, cartierul Cetate, locuit cu precădere de populaţia germană, evreiască şi maghiară, nu avea o parohie ortodoxă română, iar credincioşii erau afiliaţi bisericilor româneşti din Fabric. După constituirea parohiei ortodoxe române din Cetate, consiliul parohial a decis ca aceasta să fie declarată parohie centrală şi să fie condusă de protopopul Timişoarei. S-a lansat un apel pentru construirea unei biserici în centrul oraşului şi a început colectarea fondurilor pentru ridicarea acesteia. Parohia a primit de la primărie, cu titlu de donaţie, o suprafaţă de teren care o includea şi pe cea destinată construirii bisericii.

Ctitorii Catedralei Mitropolitane

Părintele protopop dr. Patrichie Ţiurca şi consiliul parohial au decis, în 1931, publicarea concursului de planuri şi devize pentru construirea catedralei, dar după doi ani, nici unul din cele 14 proiecte depuse nu fusese acceptat de juriu. După o a doua evaluare a acestora, făcută un an mai târziu, au fost selectate şapte proiecte iar la 1 noiembrie 1934 a fost ales cel realizat de arhitectul bucureştean Ion Traianescu. Proiectul a fost agreat ulterior atât de consiliul parohial cât şi de Comisia Monumentelor. În urma unei licitaţii publice, execuţia a fost încredinţată tot unei firme bucureştene.

M_S_ Regele Mihai, IPS Nicolae Corneanu decembrie 2008 catedrala mitropolitanaLucrările la ridicarea bisericii, care avea să fie construită pe o suprafaţă de 1.500 metri pătraţi, au început la 16 martie 1936, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Din cauza solului mlăştinos şi moale, pe această suprafaţă  au fost implantaţi 1.186 de piloni de beton armat, cu o lungime de 7,30 metri şi o grosime de 32-52 centimetri, peste care, în octombrie 1936, s-a turnat o placă de beton iar zidurile bisericii s-au ridicat peste această fundaţie, extrem de rezistentă. Piatra de temelie a fost aşezată în 20 decembrie 1936 de către episcopul Aradului, dr. Andrei Magier, în prezenţa mai multor oficialităţi de la Bucureşti şi a autorităţilor locale.

Cel mai impresionant edificiu

Dimensiunile catedralei sunt considerabile, în momentul finalizării sale, ea fiind cel mai impresionant edificu ortodox la acea vreme, în care pot intra 4.500 de persoane.  Ea are o lungime de 63 de metri, o lăţime de 31,98 metri iar turnul principal are o înălţime de 83,7 metri. Crucea principală are şapte metri şi este ancorată cu mai multe lanţuri decorative. În interior, cupola bisericii are 52 de metri înălţime iar în exterior, 83 de metri. Clopotniţa este susţinută de zece stâlpi, fiecare de câte 40 de metri, şi alte 11 turle, învelite în ţiglă smălţuită colorată în verde şi galben sunt aşezate în figuri geometrice. În clopotniţe se află şapte clopote de 8.000 de kilograme acţionate electric, care au fost turnate din materiale rare, importate din Sumatra şi Borneo. Armonizarea acestora a fost făcută de compozitorul Sabin Drăgoi, la vremea respectivă fiind cea mai reuşită din întreaga ţară. Treptele, soclul, decoraţiile uşilor şi ferestrelor, au fost cioplite în piatră naturală adusă de la cariera din localitatea hunedoreană Banpotoc.

interior

Iconostasul, care are o suprafaţă de 135 de metri pătraţi, a fost suflat cu aur de 22 de karate de Ferdinand Gajo şi soţia sa, Ileana Gajo, în timp ce mobilierul interior este opera fratelui acestuia, sculptorul timişorean Ştefan Gajo.


Pictura în frescă, tempera şi ulei, care se întinde pe o suprafaţă de 6.300 metri pătraţi, a fost realizată de un grup de pictori coordonat de celebrul pictor de biserici şi iconograf Anastasie Demian. Interiorul, până la înălţimea coloanelor, este ornamentat cu marmură, în partea superioară se află şapte balcoane dispuse în amfiteatru iar motivele decorative sunt deosebite şi extrem de diverse. Lumina interioară este asigurată de trei candelabre din lemn de tei, vitralii şi iluminat electric.

 Stil bizantin și moldovenesc, în spirit bănățean

Stilul arhitectonic al bisericii, o combinaţie între cel bizantin şi cel inspirat din mănăstirile moldoveneşti medievale, cu decoruri bogate şi specifice, a avut parte şi de critici în presa locală. În martie 1936, ziarul timişorean al P.N.Ţ., „Vestul” publica, sub semnătura lui C. Mile, un articol extrem de critic faţă de proiectul catedralei care urma să se construiască. În opinia autorului, acest stil era incompatibil cu spiritul bănăţean. Tot el criticase şi noua faţadă a operei, terminată în acelaşi an, pe care o considera o „copie a unui monument egiptean” care va sta faţă-n faţă cu o catedrală „într-un penibil contrast”.

regele la tmÎn anii 1945-1946, s-au depus mari eforturi pentru finisarea lucrărilor, în special la interioare iar catedrala a fost sfiinţită la 6 octombrie 1946, în prezenţa ctitorului acesteia, M.S. Regele Mihai I, al al cărui tablou votiv se află în pronaosul impozantului lăcaş de cult şi care a fost acoperit cu scânduri în timpul regimului comunist. După ce i s-a permis revenirea în ţară, M. S. Regele Mihai a fost prezent de mai multe ori la catedrala mitropolitană al cărei ctitor este, la slujba din noaptea de Înviere sau la cea de Crăciun. La sfinţirea catedralei  au mai fost de faţă înalţi prelaţi – patriarhul Nicodim, mitropolitul Nicolae al Ardealului, episcopii de Timişoara, Arad, Cluj, Oradea şi Caransebeş – prim-ministrul de atunci, Petru Groza, mii de credincioşi ortodocşi. Hramurile primite de catedrală sunt Sfinţii Trei Ierarhi şi Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit al Timişoarei la mijlocul secolului al XVII-lea, potrivit unei însemnări aflate pe o carte bisericească.

Primul mitropolit al Banatului

După numeroase petiţii şi memorii, episcopia Timişoarei fusese reînfiinţată în 1939 iar episcop a fost ales dr. Vasile Lăzărescu, episcop al Caransebeşului, care a reluat şirul întrerupt mai bine de două secole al episcopilor ortodocşi români din Timişoara.  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române întrunit în 24 aprilie 1947 a hotărât ca scaunul episcopal de la Timişoara să fie ridicat la rangul de arhiepiscopie, după ce, în prealabil, fusese obţinută aprobarea guvernului. Ulterior, Adunarea Deputaţilor a votat legea care confirma această decizie. În acelaşi an, la 27 septembrie, s-a înfiinţat Mitropolia Banatului. Primul mitropolit al Banatului a fost Î.P.S.S. Vasile Lăzărescu, urmat de Î.P.S.S. Nicolae Corneanu, care ocupă şi în prezent scaunul mitropolitan. În 1956, moaştele Sfântului Iosif cel Nou de La Partoş, care fusese trecut în rândul sfinţilor în 1950 de către Sfântul Sinod al B.O.R., au fost aşezate în catedrala mitropolitană de la Timişoara, el fiind considerat protectorul oraşului.

Catedrala mitropolitană a devenit unul din simbolurile Timişoarei şi ale Banatului, un lăcaş de cult al cărui prag e trecut de mii şi mii de credincioşi, mai ales la marile praznice creştine, în noaptea de Înviere sau la prăznuirea hramului Sfântului Iosif, protectorul creştinilor ortodocşi din Banat, când biserica este neîncăpătoare.

int.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.