Lucrurile pentru care românii ar trebui să-şi toarne găleţi cu gheaţă în cap zi de zi

Provocarea găleţii cu gheaţă a prins foarte bine în România. Politicieni, cântăreți, actori şi celebrităţi de toate felurile au dat curs provocării şi s-au filmat de a vuit internetul de fapte bune. Îmi pare că, deşi lansată la nivel internaţional, turnarea de gheaţă în cap a prins ca o mănuşă într-o Românie în care politicienii îşi freacă din nou mâinile la gândul că vine o nouă rundă de alegeri cu miză mare.

Şi totuşi, deşi campania este una lăudabilă şi banii strânşi vor fi bineveniţi pentru cei cu probleme nu pot să nu mă întreb de ce noi românii nu ne turnăm găleţi cu gheaţă în cap şi pentru lucruri care ne afectează zi de zi, ci alegem să mai mâncăm o shaorma şi să ne mai uităm la două emisiuni de can-can aştetând o nouă zi de mâine lipsită de speranţă.

Am putea de exemplu să ne turnăm gheaţă în cap pentru scăderea poluării, salarii mai mai, pensii decente, politicieni care măcar să ştie să vorbească limba română, profesori care au promovat examenele cu note mai mari de cinci, elevi care să ia cu brio BAC-ul, studenţi care să nu mai copieze, o ţară în care se promovează pe criterii de competenţă şi nu pile, relaţii sau curvie, o ţară cu un preşedinte de care să ne mândrim, o ţară în care să ştim că pe copiii noştri îi aşteaptă un viitor strălucit şi pe părinţii noştri o bătrânţe liniştită, o ţară cu un sistem sanitar fără şpăgi şi spitale curate, cu şcoli în care elevii nu trebuie să îşi cumpere manulalele şi să recupereze la meditaţii ceea ce unii profesori nu mai predau din lene, o ţară în care absolvenţii de facultăţi pot munci în domeniul lor, o ţară în care poţi să te plimbi liniştit pe străzi fără să fii alergat de maidanezi şi cerşetori, o ţară în care poţi vorbi despre ilegalităţile rromilor fără să iei amenzi pentru discriminare, o ţară în care jurnaliştii nu sunt înjuraţi zi de zi sau bruscaţi, o ţară în care mamele primesc alocaţii decente pentru copii, o ţară în care nu devenim nişte shaormeri penibili şi obezi.

Lista poate continua la nesfârşit, dar ideea, pe scurt, se leagă de avea o ţară cu oameni atât de frumoşi precum sunt ţinuturile cu care ne mândrim mai mult în imagini.

Închei, pentru că am senzaţia că trebuie să îmi torn mai multe găleţi cu gehaţă în cap pentru că am îndrăznit să visez la aşa ceva.