Riscul de a deranja
După cum mă aşteptam, ultima mea „obrăznicie” de a scrie despre ciordeala de subiecte a provocat reacţii, asumate sau nu, din 
partea celor care s-au simţit cu musca pe căciulă. Conform stilului din ultimii ani, în lipsa argumentelor, mi s-a mai aruncat încă o dată căldarea cu dejecţii-n cap – şpăgar, şantajist şi cel mai mare rău din lume. Aceleaşi lucruri pe care le-am auzit în ultimi ani şi de la politicienii cărora le-am dat în vileag matrapazlâcurile. Întotdeauna cu probe. Aşa cum am mai spus, şi o repet pentru ultima oară, îi rog pe cei care i-am şantajat sau m-au şpăguit să sesizeze de îndată instituţiile statului.
Nervozitatea unora dintre cei prinşi la ciordit de subiecte a atins cote aberante, ajungându-se până acolo încât mi s-a spus că nu pot să fiu jurnalist decât dacă mi se dă voie. Că organu’ de presă înlocuieşte profesionalismul. Că freelancer-ul (jurnalistul independent neînregimentat în vreo redacţie) nu există în România şi nu trebuie recunoscut. Că tot ce scriu pe PRESSALERT.ro sunt prostii neverificate care, însă, după săptămâni sau luni sunt preluate exact de cei care copiază fără jenă. Pe motiv că ei au nevoie de timp să verifice informaţiile pe care eu le prezint la comandă, neverificate. Iar, la sfârşit, culmea, concluzia este identică. Cu cele scrise de mine cu ceva timp înainte. Până la citat. Derapajele logice sunt evidente pentru orice om de bun simţ, cu creierul la el. Şi am mai aflat ceva, care neapărat trebuie să fie cunoscut de toată breasla asta atât de hulită a ziariştilor – cei care se zbat să vină primii cu o informaţie sunt nişte fraieri. Nu am spus-o eu, ci un alt jurnalist. În aceste condiţii, voi prefera întotdeauna să fiu fraierul care vine primul cu o ştire decât fraierul care speră că nu se prinde nimeni că a furat-o. O presă puternică este aceea în care găseşti subiecte „grele” în cât mai multe locuri, în care găseşti opinii diverse, nu o media cu subiecte „clonate” pe şest, în care toată lumea gândeşte la fel. Că subiectele publicate de PRESSALERT.ro sunt interesante o dovedesc atât traficul în creştere, cât şi citarea acestui site în repetate rânduri de către alte mijloace de informare în masă, cărora nu ele este ruşine să respecte regulile jurnalismului.
Dumitru Tinu ne spunea la una din şedinţele din vremurile când conducea Adevărul că „un ziarist nu trăieşte prin ce a scris acum doi ani sau o lună, ci prin ce scrie astăzi”. Aşa că PRESSALERT.ro va continua să-şi urmeze drumul început anul trecut, singura dorinţă fiind să ofere cititorilor informaţii cât mai complete şi corecte. Şi în exclusivitate, dacă este posibil. Cu riscul de a deranja în continuare politrucii, ciorditorii sau obsedaţii zilei.
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe motiv că faptele de care l-au acuzat procurorii DIICOT nu există. Florin Bej a fost reţinut în cadrul unei investigaţii a procurorilor şi poliţiştilor de la „Crimă Organizată” din Arad care au vizat o reţea specializată în distribuţia de pastile Ecstasy şi cannabis. Pentru a beneficia de reducerea pedepsei, doi dintre cei prinşi în flagrant de poliţişti s-au decis să colaboreze cu anchetatorii. Printre altele l-au indicat ca „sursă” a pastilelor de Ecstasy pe Florin Bej. Aceştia au povestit că Bej le-ar fi făcut cunoştiinţă cu un şofer austriac de TIR, „Markus”, rămas neidentificat, prin intermediul acestuia ajungând în posesia drogurilor de mare risc. Chiar dacă depoziţiile unuia dintre acuzatori se băteau cap în cap, aceste inadvertenţe au fost puse pe seama faptului că era tulburat psihic din cauza lipsei drogurilor. Alături de alţi suspecţi, Bej a stat arestat preventiv doi ani de zile doar în baza celor două declaraţii de martor, chiar dacă a susţinut în permanenţă că este nevinovat şi nu există probe împotriva sa. Tribunalul Arad l-a condamnat iniţial la 16 ani de închisoare pentru trafic de droguri de mare risc şi de risc, iar după strămutarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pedeapsa a fost redusă la patru ani şi şase luni. Judecând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat ambele sentinţe şi a dispus achitarea arădeanului pe motiv că nu există fapta, dispunând punerea de îndată în libertate.
guvernamentală, dar inspectorii nu vor avea dreptul să intre în casa pacienţilor, trebuind să verifice prezenţa pacientului la domiciliu din pragul uşii, anunţă 
atunci când sunt online , îmi vine să mă urc pe pereţi. Mai ales în situaţia în care îmi place un brand sau înţeleg eforturile care s-au depus la crearea acestuia. Foarte multe firme româneşti, renumite sau cunoscute prin produsele oferite sau reclamele TV, atunci când apar online – fie în social media, fie cu o simplă pagina de internet – uită de faptul că internetul este un spaţiu public, la care are acces oricine.
– Dom’ sergent, nu cumpăraţi o juma’ de porc?
implicat în furtul mai multor terenuri ale primăriei cu ajutorul unor falsuri, dă mari dureri de cap celor care, de-a lungul anilor au făcut afaceri cu clanul său. Unul din marile şmenuri ale clanului Cârpaci a fost contractul de peste 2,2 milioane de euro semnat cu Ioan Maliţa, şeful Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara. Maliţa, s-a zbătut să încheie tranzacţia în condiţiile în care există riscul ca statul român să rămână şi fără teren şi cu banii daţi, deoarece cele 2,8 hectare sunt subiectul mai multor procese nefinalizate. Pe DN6, chiar la intrarea în Timişoara dinspre Lugoj, DRDP are unul dintre sedii, aici funcţionând sediul secţiei de autorizări verificări transport rutier şi o pepinieră. Terenul a fost revendicat şi câştigat în instanţă. Noul proprietar, Mirela Stanca, membră a familiei lui Ionelaş Cârpaci, a semnat, în 2005, o convenţie de vânzare-cumpărare cu două persoane, în cartea funciară fiind notată o interdicţie de înstrăinare. Ulterior, între cele două părţi au apărut neînţelegeri care au dus la o serie de procese nefinalizate nici până astăzi. Cu toate acestea, directorul Ioan Maliţa a făcut tot ce a putut pentru a cumpăra terenul respectiv. În februarie 2007 a trimis o adresă CNADNR prin care solicita aprobarea de a cumpăra terenurile, motivând faptul că în clădirile de acolo funcţionează muzeul tehnicii rutiere, dar şi pepiniera Direcţiei. O lună mai târziu, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care, fără licitaţie, CNADNR se angajează să plătească în 12 rate lunare suma de 2.215.521 euro pentru terenurile şi construcţiile existente la intrarea în Timişoara. Tranzacţia este motivată de existenţa unui contract de …închiriere şi promisiune de vânzare-cumpărare între cele două părţi din 2004, contract care însă nu are nici un număr de înregistrare şi nici nu a fost notat în cartea funciară. În februarie 2008, directorul Ioan Maliţa semnează cu Stanca şi contractul de vânzare-cumpărare, precizându-se „ Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale intră în stăpânirea de drept şi de fapt a construcţiilor, începând de la data semnării contractului, iar asupra terenurilor aferente intră în stăpânire de fapt la data când vor fi soluţionate litigiile existente”. Adică statul a dat milioane de euro pentru terenuri virtuale. Cei de la Cadastru au refuzat, la vremea respectivă, să întabuleze contractul dintre Direcţia de Drumuri şi clanul ţigănesc deoarece exista interdicţia de înstrăinare în CF. Maliţa a refuzat să comenteze semnarea contractului şi a rămas în continuare pe funcţie chiar şi după instalarea guvernului PD-L.
succesive ale judecătorilor Tribunalului Timiş şi ai Curţii de Apel Timişoara. 
2011. Nemulţumirea principală a fost legată de readucerea în discuţie de către primarul Gheorghe Ciuhandu a proiectului de instituire a taxei de habitat, bani strânşi de la toţi locuitorii municipiului pentru repararea faţadelor clădirilor din centrul istoric, care a fost respinsă anul trecut. „De ce să plătesc eu să fac casele ţiganilor care coboară din jeep-uri şi au luat tot centrul cu ajutorul Primăriei? Să plătească ţiganii care-s proprietari pe vile. Ţiganii şi italienii au tot centrul şi noi să plătim taxe în locul lor?”, au strigat nemulţumiţi oamenii. În lipsa primarului, iniţiatorul proiectului, furia timişorenilor s-a îndreptat spre directorii de servicii veniţi la dezbatere „Feriţi-vă de burghezia comunistă care e acum la putere-n Primărie. Ne încarcă Boc de Bucureşti cu mizeriile lui, acum vine şi Boc de Timişoara cu alte taxe. Nesimţiţilor. Aveţi şi tupeul să ne sfidaţi. Ce aţi făcut anul trecut pentru oraşul ăsta ca să cereţi taxe mai mari? Decât să vă dau bani, mai bine vă dau foc”.
publicată, astăzi de Reportervirtual.ro, sub titlul ” Unde sunt banii statului?
şi terenuri, din care 4.351 au fost numai proprietăţile scoase la licitaţie de către bănci, adică aproximativ 50 de cazuri pe zi, arată datele ANCPI obţinute de
Artişti din 11 ţări şi din domenii diferite, muzică, teatru, film, fotografie, carte, meştesug, circ modern, vor aduce propria viziune asupra culturii ţigăneşti. „Ca în fiecare an, Asociaţia Culturală TURN pune la bătaie un line-up muzical pe toate gusturile, începând de la tradiţie şi terminând cu ultimele experimente muzicale din lumea întreagă, mulţi dintre artişti aflându –se în România pentru prima dată”, a declarat preşedintele Asociaţiei TURN, Adrian Voichiţescu, organizatorul IRAF. Printre trupele care şi-au confirmat deja prezenţa se numără Balkan Beat Box. Paco Pena Flamenco Company revin pe scena IRAF cu un spectacol care a arătat publicului adevăratul spirit flamenco exploatat până la extremele sale teatrale. Cea de a patra ediţie IRAF începe cu Swing Manoche Project, iar cu Worldy Savages din Canada, vom experiementa un nou concept, cel de “inteligenţă transalantică”, pe ritmuri de gypsy punk. Vor mai urca pe scenă Langa – cel mai popular grup gypsy din Slovenia, Nadara, o trupă cu parfum de orient şi occident, Kanizsa Csillagai care se trag din neamul romilor beás din Ungaria şi Ludy Dobri împreună cu care descoperim soundul autentic al Ucrainei. Nopţile vor fi întreţinute de Dj K-lu şi DJ Gypsy Viking din Canada. Cele 4 zile de festival vă mai aduc: specatcol de dans, reprezentaţii de teatru, proiecţii de film, târg al meştesugarilor romi, carte, o şcoală de vară, acţiuni pentru copii, acţiuni pentru persoanle private de libertate, workshopuri. 
de scăderea iminentă a pensiilor cu 15%. Mai înverşunaţi ca niciodată, bătrânii aproape că nu au încetat să huiduie, să fluiere şi să ceară demisia guvernului Boc şi a preşedintelui Traian Băsescu pe toată durata protestului. „Ăştia ne taie banii şi noi n-avem bani decât să mâncăm o felie de pâine goală”, striga supărată o bătrânică cu o pancarta pe scare era scris „Nu moarte prin înfometare”. „Lasă că are Băsescu cu căţeii lui – Udrea, Videanu”, i-a răspuns un coleg de protest. Minute-n şir, pensionarii au strigat „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul”, „Hoţii, hoţii”, „Jos dictatoru” şi „Ultima soluţie, încă o revoluţie”. Bătrânii au anunţat că nu se vor opri cu demonstraţiile, următorul loc de protest stabilit fiind Primăria Timişoara „unde se discută să ne mărească toate impozitele”.
vor aplica în viitorul apropiat. Sunt negocieri. Eu sper că soluţiile vor fi altele , altele decât reducerea cu 15% din pensii. La nivelul teritoriului nu pot decât să fac propuneri. Îi vor trimite o adresă către premierul Emil Boc să analizeze cu atenţie situaţia”. Pensionarii nu s-au lăsat impresionaţi şi i-au cerut inclusiv lui Băcală demisia.
germane au emis un mandat european de arestare. Acesta a fost ridicat din cartierul Plopi şi dus pentru audieri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. În scurt timp, strada din faţa Parchetului s-a umplut de ţigani veniţi să-l susţină pe reţinut. Aceştia au fost ţinuţi la respect de echipajele Jandarmeriei. Din datele existente până acum, suspectul este acuzat de un partener de afaceri din Germania că l-ar fi înşelat. Victima a reclamata că i-a trimis lui Samir în România mai multe maşini pentru a le vinde şi diverse sume de bani, dar nu şi-a mai recuperat nici un ban. În total, nemţul a reclamat o „gaură” de 25.000 euro. Familia bărbatului susţine că este bolnav de inimă, suferind un infarct nu cu mult timp în urmă. Samir a fost reţinut, urmând ca ,miercuri, să fie prezentat judecătorului pentru confirmarea mandatului de arestare.
lui Trifu Schroth, de 65 de ani. În 31 iulie 2009, acesta s-a întâlnit cu Carmen Bejan pentru o partidă de sex, preţul stabilit pentru „prestaţie” fiind de 500 de euro. Locul de întâlnire a fost o cameră din căminul studenţesc al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara. Pe fondul neînţelegerilor, Trifu a fost ucis cu mai multe lovituri de cuţit, în urma unei încăierări la care a participat şi prietenul tinerei, Sergiu Florea. După ce l-au ucis, studenţii l-au tranşat şi l-au pus într-un geamantan. Nu au putut porni maşina ţiganului, aşa că au abandonat-o chiar în faţa căminului. Ulterior, Sergiu Florea a vrut să se sinucidă. În timpul procesului, studentul şi-a recunoscut implicarea în asasinat, în timp ce Carmen Bejan a negat în permanenţă faptul că l-ar fi ucis pe Trifu Schroth.
afaceri Nicolae Mann cu această firmă. Vă reamintim faptul că PRESSALERT.ro a dezvăluit minciuna spusă de Mann în faţa instanţei că nu are nici un interes legat de Euromobille şi că nu a primit nici un ban în a doua parte a anului trecut. Asta deşi evidenţele contabile depuse la dosarul de insolvenţă dovedesc că a primit peste 1,29 milioane lei. Violeta Morariu, proprietara oficială a Euromobille, este urmărită penal alături de alţi apropiaţi ai lui Mann de DIICOT pentru că au încercat fraudarea Aton Transilvania prin intermediul unor bilete la ordin în valoare de 75 milioane de euro.
electrocasnice şi mobilier din fonduri europene, cheltuind 124 de milioane de euro în 4 luni, cât tot anul trecut, conform unei analize 
naştere. Incidentul s-a petrecut în 24 noiembrie 2009 la intersecţia bulevardului Soarelui cu Liviu Rebreanu. Eleva era prietena lui Viorel Ţ., interlop care între timp a fost arestat în Italia pentru înşelăciune. Adolescenta s-a certat cu Viorel, refuzând să sărbătorească împreună ziua de naştere a acestuia . Individul nu a suportat refuzul şi a organizat o acţiune de „recuparare” a nesupusei. Planul de bătaie a fost stabilit împreună cu Gheorghe P., zis „Ghică”, agent la o firmă de securitate. Eleva a fost urmărită când pleca de la şcoală. Maşina în care era împreună cu o cunoştinţă a fost blocată de BMW-ul X5 al amorezului, iar cei doi bodyguarzi, veniţi din spate cu un alt vehicul, au scos-o de păr din maşină. Unul dintre trecători a văzut răpirea şi a sunat imediat la Poliţie. Tânăra a fost dusă la domiciliul prietenului, unde a stat câteva zile. Ghinionul acestuia a fost că telefonul său era ascultat într-un alt dosar, anchetatorii având, încă din primul moment, probe care să dovedească premeditarea acţiunii. Poliţiştii de la Serviciul de investigaţii criminale şi procurorii DIICOT au reuşit, ulterior, să-i identifice pe cei care au fost angajaţi de amorez să o răpească pe elevă. În urma audierilor de astăzi, „Ghică” şi un alt coleg de al său au fost reţinuţi sub acuzaţiile de constiuire de grup infracţional organizat şi lipsire de libertate, urmând să fie prezentaţi instanţei cu propunere de arestare preventivă. De asemenea , este cercetat şi iubitul elevei, care deoacamdată nu poate fi adus în faţa judecătorilor, fiind arestat în Italia.
Antonie Bunei, de fiul său Silviu şi de avocaţii lor pentru a-i convinge, astăzi, pe judecătorii Curţii de Apel Timişoara să-i elibereze din arest. Vă reamintim că 
neajutorate. Ultima metodă patentată – onorariul de avocat. O familie din Lugoj a fost pe punctul de a rămâne fără casă, după ce a intrat în vizorul reţelei care a perfecţionat maşinaţiunea. „Am avut un chiriaş care l-a un moment dat s-a împrietenit cu fiica mea. A venit la noi şi ne-a spus că vrea să o ia de nevasta. Într-o zi ne-a adus o hârtie că sora lui din Anglia are contul blocat şi trebuie să o ajute. Am făcut un act fictiv că am împrumutat de la el 10.000 de euro, el spunându-ne că aşa o ajută să rezolve problema. Am plecat în Spania la lucru şi ne-am trezit cu proces. Ne-a dat în judecată că nu i-am dat înapoi banii pe care nu i-am luat de fapt niciodată de la el. Avocatul lui a tot pus hârtii cu onorarii de o sută de milioane de lei”, a povestit una dintre victime. Avocatul a umflat onorariile, ajungându-se la peste 8.000 de euro. Rămâne un mister cum clientul a plătit avocatului său aceste sume în condiţiile în care nu are venituri, trăind de pe o zi pe alta. Prin sentinţa pronunţată de judecători s-a dispus achitarea cheltuielilor, familia „ţintă” fiind obligată să scoată bani. Cum oamenii nu aveau aceşti bani, avocatul a cerut executorului judecătoresc să vândă casa, fiind demarate procedurile de executare silită. Aici, avocatul şi-a pus din nou un onorariu de o sută de milioane de lei, în condiţiile în care executorul judecătoresc a avut un onorariu de doar câteva milioane de lei. Fără să fi luat vreun leu împrumut, familia de bătrâni s-a trezit că rămâne fără agoniseala de o viaţă doar prin acest joc penal al hârtiilor.
